Dreptul la un tribunal
Dreptul la un tribunal – Accesul la justiție. Conform art. 6, par. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, de către o instanță.
Dreptul la un tribunal, reprezintă un aspect inerent al dreptului la un proces echitabil, ce garantează exercitarea efectivă a principiului privind liberul acces la justiție.
Accesul la justiție reprezintă un element important al statului de drept. Acesta permite persoanelor să se protejeze de încălcările drepturilor lor, să repare prejudiciile, să angajeze răspunderea puterii executive și să se apere în cadrul procedurii penale.
Art. 6, par. 1 nu stabilește în termene exprese dreptul de acces la un tribunal sau la o instanță de judecată, el enunță drepturi distincte care izvorăsc din aceeași idee de bază și care, luate împreună, configurează un drept unic nedefinit stricto sensu.
Dreptul de acces la justiție nu implică și dreptul nelimitat de a alege instanța competentă, aceasta fiind stabilită prin legea fiecărui stat, inclusiv pentru exercitare. Totuși nu poate fi vorba de un drept efectiv de a te adresa justiției decât dacă instanța are competența să soluționeze litigiul în fond, sub toate aspectele lui de fapt și de drept. Potrivit angajamentelor asumate odată cu aderarea la Convenție, Statul membru își asumă și obligația pozitivă de a facilita dreptul de acces la justiție ca element constitutiv al dreptul la un proces echitabil.
Cu toate acestea, dreptul de acces la instanță nu este unul absolut. Acesta poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea urmăresc un scop legitim, sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. De exemplu, impunerea unor limite de timp rezonabile poate favoriza buna administrare a actului de justiție. Obligația de respectarea a căii extrajudiciare poate facilita consilierea părților și soluționarea conflictului pe cale amiabilă. Obligația de a plăti taxe judiciare poate conduce la eliminarea cererilor neîntemeiate sau poate fi justificată din motive bugetare (cauza Romany Gaz Grup v. Moldova, cererea nr. 11662 din 10.06.2010).
Este de menționat că dreptul de acces la justiție în materia penală în sensul Convenției europene nu poate fi interpretat ca fiind dreptul persoanei de a cere să fie judecat un terț pentru comiterea cărorva fapte condamnabile penal, precum și ca fiind dreptul la action popularis.
În speța Perez c. Franței, Curtea Europeană a subliniat că art. 6 al Convenției nu conferă individului niciun drept la o răzbunare privată sau la actio popularis, astfel dreptul de a face ca alte persoane să fie urmărite penal sau pedepsite pentru comiterea infracțiunilor, nu este susceptibil de a fi revendicat în mod independent, el fiind inseparabil legat de exercitarea dreptului victimei de a intenta acțiune civilă în fața unui tribunal național. Cu toate acestea, restricțiile nu trebuie să afecteze „însăși esența dreptului”. De exemplu, împiedicarea deținutului de a comunica cu avocatul în scopul întocmirii unei acțiuni în instanță, sau suspendarea procedurii pentru o perioadă semnificativă de timp poate încălca dreptul de acces la instanță întrucât împiedică o persoană să obțină o „soluție” în cauză.