Dreptul de a audia martorii și de a solicita martori ai apărării
Dreptul de a audia martorii și de a solicita martori ai apărării este garantat de art. 6 § 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Persoana acuzată trebuie să poată contesta declarațiile martorilor acuzării și să solicite citarea și audierea martorilor apărării în condiții compatibile cu egalitatea armelor.
Noțiunea de „martor” are un sens autonom în jurisprudența CtEDO. Este relevantă nu denumirea atribuită persoanei în dreptul intern, ci faptul că declarația acesteia este prezentată sau utilizată în proces ca element probator susceptibil să contribuie la stabilirea vinovăției.
În privința martorilor acuzării, apărarea trebuie să beneficieze de o posibilitate adecvată și efectivă de a contesta declarația și de a adresa întrebări martorului, fie în momentul audierii, fie într-o etapă corespunzătoare a procedurii.
Această garanție nu impune însă prezența fizică a fiecărui martor în toate situațiile. Atunci când o declarație dată anterior este utilizată în lipsa martorului, instanța trebuie să examineze motivele neprezentării acestuia și efectele pe care imposibilitatea confruntării le produce asupra drepturilor apărării.
O importanță deosebită prezintă situația în care declarația unui martor absent constituie proba unică sau determinantă pentru condamnare. Cu cât importanța acesteia este mai mare, cu atât sunt necesare garanții procedurale mai solide pentru compensarea dezavantajului suportat de apărare.
Instanța trebuie să examineze, în asemenea cazuri, motivul absenței martorului, importanța declarației pentru soluția cauzei și existența unor factori compensatorii care permit verificarea fiabilității probei și exercitarea efectivă a apărării.
În privința martorilor apărării, art. 6 § 3 lit. d) nu obligă instanța să audieze orice persoană propusă de acuzat. Instanțele naționale păstrează competența de a aprecia pertinența și necesitatea unei probe, cu respectarea caracterului echitabil al procedurii.
Apărarea trebuie să indice suficient de clar relevanța martorului și contribuția pe care audierea acestuia o poate avea la elucidarea circumstanțelor cauzei. O cerere pur formală, repetitivă sau fără legătură reală cu obiectul acuzației poate fi respinsă.
Atunci când cererea de audiere este pertinentă și suficient motivată, instanța trebuie să o examineze efectiv. Refuzul audierii unui martor relevant trebuie motivat, astfel încât să rezulte că argumentele apărării au fost luate în considerare și că respingerea probei nu a fost arbitrară.
Dreptul la confruntare trebuie apreciat în raport cu procedura în ansamblu. Faptul că un martor nu a fost audiat direct în ședință nu conduce automat la încălcarea Convenției dacă apărarea a beneficiat de alte mijloace efective pentru contestarea declarației și verificarea credibilității acesteia.
În cazul martorilor anonimi, victimelor minore sau altor persoane vulnerabile, protecția vieții, securității ori integrității acestora poate justifica modalități speciale de audiere. Aceste măsuri nu trebuie însă să transforme protecția martorului într-o restrângere disproporționată a dreptului la apărare.
Pot constitui garanții compensatorii posibilitatea adresării întrebărilor prin intermediul instanței, audierea prin mijloace tehnice, existența unor înregistrări corespunzătoare, verificarea credibilității martorului și existența altor probe independente care confirmă declarația acestuia. Jurisprudența CtEDO admite asemenea modalități atunci când, în ansamblu, drepturile apărării sunt efectiv protejate.
În consecință, esența garanției constă în posibilitatea reală a acuzatului de a contesta probele testimoniale ale acuzării și de a prezenta probe testimoniale relevante în apărare, fără a fi plasat într-un dezavantaj procesual nejustificat.
Repere CtEDO: Al-Khawaja și Tahery c. Regatului Unit [MC] – declarațiile martorilor absenți și proba unică sau determinantă; Schatschaschwili c. Germaniei [MC] – testul privind martorul absent și garanțiile compensatorii; Murtazaliyeva c. Rusiei [MC] – criteriile aplicabile cererilor de audiere a martorilor apărării; Doorson c. Țărilor de Jos – protecția martorilor și echilibrul cu drepturile apărării.