Principiul supremației legi
Principiul supremației legii exprimă obligația ca exercitarea puterii publice și conduita persoanelor să se desfășoare în cadrul ordinii juridice, cu respectarea Constituției, a legilor și a celorlalte norme juridice aplicabile.
În Republica Moldova, fundamentul acestui principiu îl constituie supremația Constituției. Art. 7 din Constituție stabilește că aceasta este Legea Supremă a statului și că nicio lege sau alt act juridic care contravine prevederilor sale nu are putere juridică.
Supremația legii nu înseamnă că toate actele normative au aceeași forță juridică. Ordinea juridică este organizată potrivit unei ierarhii a normelor, în cadrul căreia actele juridice inferioare trebuie să respecte actele cu forță juridică superioară.
Autoritățile publice nu pot acționa numai pentru că o anumită măsură li se pare oportună. Orice exercitare a puterii trebuie să se întemeieze pe o competență conferită de lege și să respecte limitele, scopul și procedura stabilite pentru exercitarea acesteia.
Prin urmare, principiul legalității impune ca autoritatea să poată indica temeiul juridic al acțiunii sale, competența în baza căreia intervine și procedura pe care este obligată să o respecte.
Actele normative subordonate legii pot reglementa raporturi juridice numai în măsura în care sunt emise în temeiul legii și nu contravin acesteia. Codul administrativ consacră expres această cerință pentru activitatea administrației publice.
Legalitatea privește nu numai existența unei competențe, ci și modul în care aceasta este exercitată. O autoritate poate acționa ilegal dacă depășește limitele competenței, încalcă procedura obligatorie ori aplică greșit normele juridice relevante.
Principiul presupune și respectarea ierarhiei actelor juridice. Un regulament, o hotărâre administrativă sau un act individual nu poate modifica ori înlătura o regulă stabilită printr-un act cu forță juridică superioară.
Controlul legalității
Supremația legii ar rămâne pur formală dacă persoana nu ar putea solicita verificarea actelor autorităților.
De aceea, ordinea juridică trebuie să ofere mecanisme efective de control, inclusiv control judecătoresc, prin care să poată fi verificată competența autorității, respectarea procedurii, interpretarea legii și legalitatea măsurii adoptate.
În materia administrativă, instanța poate verifica legalitatea activității autorității și poate dispune, în condițiile legii, anularea, modificarea efectelor sau alte remedii corespunzătoare pentru actele administrative ilegale.
Nu orice nelegalitate produce însă automat aceeași consecință juridică. În funcție de natura încălcării și de regimul juridic aplicabil, un act poate fi nul, anulabil, revocat, retras sau lipsit de efecte numai în condițiile prevăzute de lege.
Autoritățile sunt supuse legii
Supremația legii presupune că statul însuși este supus dreptului. Autoritățile nu se situează deasupra normelor pe care sunt chemate să le aplice.
Competențele publice nu reprezintă privilegii ale autorității, ci împuterniciri juridice exercitate în scopurile stabilite de lege și supuse controlului.
Aceeași regulă privește toate instituțiile statului. Parlamentul, Guvernul, administrația publică și celelalte autorități trebuie să acționeze în limitele competențelor stabilite de Constituție și lege.
Instanțele judecătorești, la rândul lor, înfăptuiesc justiția în numele legii și trebuie să respecte Constituția, legislația aplicabilă și garanțiile drepturilor fundamentale. Constituția consacră expres faptul că justiția este înfăptuită numai de instanțele judecătorești.
Supremația legii și drepturile fundamentale
Respectarea legalității reprezintă una dintre principalele garanții împotriva arbitrariului autorităților publice.
Atunci când o autoritate intervine în exercitarea unui drept fundamental, simpla invocare a interesului public nu este suficientă. Măsura trebuie să dispună de un temei juridic și să respecte condițiile prevăzute de Constituție, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și legislația aplicabilă.
În domeniul drepturilor omului, Constituția Republicii Moldova prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile se interpretează și se aplică în concordanță cu tratatele internaționale în materie la care Republica Moldova este parte, iar în caz de neconcordanță cu legile interne, reglementările internaționale privind drepturile fundamentale beneficiază de prioritate în condițiile art. 4 din Constituție.
Supremația legii trebuie astfel înțeleasă împreună cu supremația Constituției, respectarea drepturilor fundamentale și controlul judecătoresc al legalității.
Pentru justițiabil, principiul are o semnificație practică directă: atunci când o autoritate adoptă o măsură care îi afectează drepturile, persoana poate solicita să fie clarificat cine a adoptat măsura, în baza cărei norme, în limitele cărei competențe, prin ce procedură și prin ce cale poate fi verificată legalitatea acesteia.
Prin urmare, principiul supremației legii exprimă regula potrivit căreia puterea publică nu poate fi exercitată arbitrar, toate autoritățile sunt supuse ordinii juridice, iar actele lor trebuie să respecte Constituția, legea și limitele competenței stabilite de drept.