Egalitatea armelor

Dreptul la un proces echitabil este compus dintr-un ansamblu de garanții juridice procedurale de care beneficiază persoanele în procesul de înfăptuire a justiției, ce au menirea de a pune în valoare drepturile și libertățile recunoscute de lege.

Totodată, dreptul la un proces echitabil se compune și dintr-un ansamblu de principii subsidiare, care nu sunt indicate expres în norma art. 6 din Convenție, sub formă de garanții, însă fără de care este imposibilă asigurarea echității în sistemul justiției., unul dintre care este principiul egalității armelor.

Egalitatea armelor, în sensul de echilibru corect, reprezintă unul dintre elementele echității. Potrivit principiului egalității armelor, fiecărei părți trebuie să-i fie oferită posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o situeze într-un dezavantaj substanțial față de adversarul său.

Egalitatea părților în drepturile procedurale este garantată prin lege și se asigură de către instanță prin crearea posibilităților egale, suficiente și adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt și de drept, astfel încât nici una dintre părți să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă. Cerința egalității armelor, sensul unui „echilibru just” între părți, se aplică, în principiu, în materie civilă și penală.

În jurisprudenţa CtEDO, principiul egalităţii armelor semnifică tratarea egala a parţilor pe toata durata desfăşurării procedurii în faţa unui tribunal, fără ca una din ele sa fie avantajata în raport cu cealaltă parte din proces. Acest principiu este unul din elementele noţiunii mai largi de proces echitabil ce impune fiecărei părţi să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza sa în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj în raport cu adversarul ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotarârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost – Huler contra Suediei, hotarârea 1997-I/24 noiembrie 1997).