Principiul „Res judicata”

„Res judicata” (lat. lucru judecat) reprezintă regula fundamentală potrivit căreia o hotărâre judecătorească definitivă devine obligatorie și nu mai poate fi repusă în discuție între aceleași părți, pe același obiect și pentru același temei. Acest principiu este consacrat atât de legislația procesuală națională, cât și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Dreptul la securitatea raporturilor juridice, derivat din art. 6 CEDO și art. 20 din Constituția RM, impune statului obligația pozitivă de a respecta și a garanta caracterul irevocabil al hotărârilor. Instanțele nu pot rejudeca cauze încheiate irevocabil, iar autoritatea lucrului judecat este o garanție împotriva arbitrariului și a insecurității juridice.

Ingerința în principiul res judicata este admisă doar în cazuri excepționale – cum ar fi revizuirea în baza unor probe noi esențiale sau constatarea unor grave erori judiciare – și doar atunci când aceasta servește interesului unei justiții echitabile. În lipsa unor asemenea temeiuri, redeschiderea procesului contravine statului de drept și dreptului la un proces echitabil.