Principiul „audi alteram partem
Principiul „audi alteram partem” – „ascultă și cealaltă parte” – exprimă dreptul persoanei de a beneficia de o posibilitate reală și efectivă de a fi informată, de a-și prezenta poziția și de a răspunde argumentelor sau probelor susceptibile să îi afecteze drepturile ori interesele.
Acest principiu constituie una dintre garanțiile fundamentale ale unei proceduri echitabile și este strâns legat de contradictorialitate, egalitatea armelor și participarea efectivă la proces.
În sensul art. 6 CEDO, persoana trebuie să poată cunoaște materialele relevante prezentate instanței și să beneficieze de o posibilitate adecvată de a formula observații înainte ca acestea să fie utilizate pentru adoptarea soluției.
Dreptul de a fi ascultat nu se limitează la simpla posibilitate formală de a transmite o cerere. Persoanei trebuie să i se ofere timpul și condițiile necesare pentru a-și formula efectiv argumentele, a prezenta probe și a combate susținerile adverse.
În principiu, partea însăși trebuie să poată aprecia dacă un document, o probă sau o observație aflată în fața instanței necesită un răspuns. Instanța nu trebuie să decidă în locul acesteia că materialul respectiv este lipsit de importanță.
Dreptul de a fi ascultat nu presupune însă întotdeauna o audiere orală. În funcție de natura procedurii, posibilitatea de a prezenta observații în scris poate fi suficientă, dacă aceasta permite o participare efectivă.
De asemenea, în situații excepționale și urgente, anumite măsuri provizorii pot fi adoptate fără audierea prealabilă a persoanei, dacă natura măsurii justifică intervenția imediată și dacă aceasta beneficiază ulterior de o posibilitate reală și promptă de contestare.
Principiul nu garantează că argumentele persoanei vor fi acceptate. El garantează însă că acestea trebuie să poată fi prezentate, examinate și luate în considerare în mod real.
Atunci când o parte formulează un argument pertinent și determinant pentru soluționarea cauzei, obligația de a o asculta se corelează și cu obligația instanței de motivare, astfel încât hotărârea să permită înțelegerea modului în care problema respectivă a fost examinată.
Încălcarea dreptului de a fi ascultat nu determină automat, în sensul Convenției, nulitatea oricărui act procedural. Nulitatea, anularea sau alt remediu se stabilesc potrivit dreptului intern și naturii încălcării.
Din perspectiva art. 6 CEDO, este esențial dacă deficiența a fost remediată efectiv și dacă, analizată în ansamblu, procedura a rămas echitabilă.
Dacă însă persoana a fost exclusă de la examinarea unei chestiuni decisive, nu a cunoscut materialul utilizat împotriva sa sau nu a avut posibilitatea reală de a răspunde, poate fi afectată însăși echitatea procedurii.
Pentru justițiabil, aplicarea principiului poate fi verificată prin câteva întrebări esențiale: am fost informat despre ceea ce se examinează? am cunoscut probele și argumentele relevante? am avut suficient timp pentru a răspunde? poziția mea a putut fi prezentată înainte de adoptarea deciziei?
Prin urmare, audi alteram partem exprimă regula potrivit căreia o persoană nu trebuie să fie afectată printr-o decizie adoptată fără să fi beneficiat, în condițiile cerute de natura procedurii, de o posibilitate reală și efectivă de a fi auzită.
Repere CtEDO: Nideröst-Huber c. Elveției – dreptul părții de a aprecia dacă un document necesită observații; Vermeulen c. Belgiei – dreptul de a răspunde observațiilor prezentate instanței; Ruiz-Mateos c. Spaniei – participarea efectivă la procedură; Krčmář și alții c. Republicii Cehe – dreptul de a cunoaște și comenta probele; Brandstetter c. Austriei – contradictorialitatea în procedura penală.