Renunțarea la garanțiile procesuale
Renunțarea la garanțiile procesuale reprezintă posibilitatea unei persoane de a renunța, în anumite condiții, la exercitarea unor drepturi garantate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. O asemenea renunțare nu poate fi prezumată cu ușurință și trebuie să rezulte din voința reală și liber exprimată a persoanei.
Renunțarea poate fi expresă sau tacită, însă trebuie stabilită în mod neechivoc. Simpla pasivitate, neprezentarea la o ședință sau neexercitarea unui drept nu demonstrează automat existența unei renunțări valabile.
Persoana trebuie să acționeze liber și în cunoștință de cauză, fără constrângeri, presiuni ori alte împrejurări care i-ar afecta libertatea deciziei. Atunci când renunțarea rezultă din comportamentul persoanei, trebuie demonstrat că aceasta putea prevedea în mod rezonabil consecințele conduitei sale.
Renunțarea trebuie, de asemenea, să fie însoțită de garanții procedurale minime corespunzătoare importanței dreptului la care se renunță. Cu cât garanția procesuală este mai importantă pentru exercitarea efectivă a apărării, cu atât verificarea caracterului liber, informat și neechivoc al renunțării trebuie să fie mai riguroasă.
O renunțare nu poate produce efecte dacă este contrară unui interes public important ori dacă afectează însăși substanța dreptului la un proces echitabil. Autoritățile și instanțele trebuie să verifice efectiv condițiile în care aceasta a intervenit și nu se pot limita la existența unei declarații formale.
În materie penală, aceste exigențe sunt deosebit de importante în cazul dreptului de a participa la proces, dreptului la apărare, asistenței juridice și altor garanții esențiale. De exemplu, desfășurarea procesului în lipsa inculpatului nu este incompatibilă în sine cu Convenția, dar trebuie stabilit că acesta a renunțat valabil la dreptul de a participa ori că s-a sustras în mod deliberat procedurii.
Repere CtEDO: Håkansson și Sturesson c. Suediei – caracterul neechivoc și respectarea interesului public; Sejdovic c. Italiei [MC] – renunțarea la participarea la proces și necesitatea garanțiilor corespunzătoare; Hermi c. Italiei [MC] – previzibilitatea consecințelor unei renunțări implicite; Dvorski c. Croației [MC] – garanțiile privind exercitarea efectivă a dreptului la asistență juridică.